Ziua 2 de la Rock The City a fost…

…de fapt prima pentru mine și dovada faptului că am intrat în vacanță.

De fapt am intrat de câteva zile și am fugit în București la festivalul Rock The City. Acum că am apucat să dorm acasă o zi, să beau o bere cu mama la soare, să vă spun cum a fost festivalul din punctul meu de vedere.

Bănuiesc că deja știți că Axl Rose a ajuns cu bine în București, că a întârziat doar 30 de minute și că are cam multe pălării 🙂

Să încep prin a vă spune că am ratat prima zi de concerte cu formații românești și asta nu pentru că nu am vrut să le ascult, ci pentru că eram cu bagajele după noi și trebuia să ne ia cineva bagajele. Dar ne-am întâlnit doar pe la 12, 1 noaptea cu persoanele respective. 

Să ajung la subiect.

A fost pentru prima dată când am mers la București la un festival care devine mare și mi-a plăcut, voi mai reveni cu siguranță și sper ca unele lucruri să se schimbe.

Voi puncta câteva dintre lucrurile care mi-au plăcut și care nu au fost chiar pe placul meu, precizând că anul trecut am fost la Peninsula (a fost tot Tuborg Green Fest). Parcă nu merită comparația, dar totuși, pe alocuri o voi face.

Formațiile din prima zi puteau fi intercalate în programul zilelor următoare. Nu mi-a plăcut faptul că trupele românești nu au fost în deschidere la formațiile mai mari. Aș fi ascultat Luna Amară în ziua cu Machine Head, nu mi-ar fi displăcut nici Celelalte Cuvinte. Astfel spus, consider că formațiile românești trebuie să aibă loc în fiecare zi, nu să fie băgate într-o zi în care abia au fost oameni pentru că nu au venit dacă nu erau trupele străine. Merită un public mai larg. dacă chiar nu stai în fața scenei să îi asculți, o poți face și de la o terasă. Desigur că alții vor spune: Lasă că pe ăștia i-am mai tot văzut.

Din punctul meu de vedere, dacă erau altfel ordonate formațiile în fiecare zi, festivalul câștiga câteva sute sau mii de spectatori dacă în fiecare zi era o formație „mare”. Și desigur că pe de altă parte, vineri probabil că mulți nu au reușit să ajungă din cauza locurilor de muncă. Sau pentru că nu voiau să vadă doar formațiile românești și Heaven Shall Burn, care nu sunt pe placul tuturor.

Față de Peninsula mi-a plăcut pentru că au fost doar formații rock, pentru asta am venit, pe când Peninsula devine tot mai electronică.

În schimb, păcat că nu se mai întâmpla nimic în spațiul acela (Romexpo)  în afară de concerte și baut bere sau mâncat.

Ar fi putut să mai organizeze câte ceva, un concurs, o expoziție cu fotografii din concerte, sau măcar să existe un loc în care să te răcorești sau să te mai speli pe mâini sau pe față din când în când.

Poate că sunt eu studentă cu câțiva bani în buzunar de obicei și obișnuită să îmi cumpăr doi covrigi sau ceva cu 2 lei si să mă satur, dar tot nu mi se pare normal ca un pahar cu apă să coste 6 lei sau un hot dog la fel (jetonul costa 6 lei, nu că mi-aș fi cumpărat eu apă, dar de exemplu o prietenă a cumpărat un pahar cu apă și l-a vărsat pe cineva pentru a o răcori.)

Sincer, nu mă așteptam ca zona Normal să fie atât de ok. Din ce îmi mai spuneau niște prieteni, la Normal nu se auzea bine în urmă cu 2 ani, nu vedeau mai nimic și îmi era un pic frică de aspectul ăsta pentru că eu sunt obișnuită să stau tot timpul în fața scenei și să observ fiecare mișcare.

Dar a fost neașteptat de bine din punctul acesta de vedere, vedem tot și auzeam bine.

Practic, festivalul a început pentru mine în momentul în care am pus jetoanele roz în geantă, mi-am luat o bere și a început Lacuna Coil. La început nu se auzeau vocile foarte bine, dar Cristina Scabbia a făcut senzație, cum s-ar spune.

De fiecare dată când mă gândesc la concertul lor, parcă o și aud pe Teo Căbuț urlând cu steagul în vânt : Cristina Scabbia, I love you! și cele câteva zâmbeste care apăreau în jur.

După Lacuna Coil, au urcat pe scenă Soulfly care au cam fost pe placul meu. Altă treabă să asculți asta și altele live. (mă rog, în căldura  de la 16, 17 după-amiaza..)

Din păcate, pe cei de la Black Label Society i-am auzit doar de afară și destul de puțin pentru că a trebuit să ieșim puțin ca să căutăm un magazin și ne gândeam că ne întoarcem în timp util. Greșit..

Apoi au început cei de la Machine Head care ne-au cam dat dureri de gât și o mică problemă la nasul unul prieten. Asta este când se iscă pogo și nu ai cum să eviți.:D

Asta a fost printre primele dăți când nu am fost la concerte cu scopuri jurnalistice de a scrie recenzii complexe, să fac fotografii sau alte materiale, astfel că m-am cam distrat 😀 fără grija aparatului foto.

Cel mai mult îmi plăcea de un băiețel de vreo 7, 8 ani care era cu părinții lui. Semăna foarte mult cu tatăl lui și era foarte rock băiatul. Avea tricou cu o formație rock, avea creastă, dădea din cap, sărea, avea atitudine. Ciudat mi se părea că avea un tatuaj pe picior și nu am putut să îmi dau seama dacă era real. Totuși, este un copil, încă nu e vremea tatuajelor.

Oricum, am văzut mulți copii la festival și în caz că o să am copii, ne vedem cu ei la concerte.

În privința oamenilor prezenți la festival, nu prea pot face o estimare a numărului lor, dar pot spune că zona de Golden Circle (Cercul Auriu scria acolo) era pe jumătate gol, iar asta s-a schimbat în următoarea zi.

Mai multe detalii, păreri și sugestii mai vin mai târziu despre ziua principală a festivalului.

Concluzia primei zile:

Căldură, bere, distracție, prieteni, rock forever!