A doua zi după ce am ajuns în Sibiu, m-am dus într-unul dintre locurile mele preferate, în care am petrecut mult timp în toate anotimpurile și momente ale zilei.
Acest loc este câmpul de lângă blocul meu, de la Piața Rahovei. De aici se văd în unele zile extrem de frumos munții.
Dacă aș putea să vă transmit cumva mirosul pe care îl simt când ajung acasă din centru, sau când ies din bloc, ați știi că populația urbană se împarte în mai multe categorii: oameni de afaceri, șomeri, lucrători comerciali, cerșetori și multe altele dar și țăranii care locuiesc în oraș, merg cu oile, au vaci, porci, găini.
Toate acestea lângă blocuri. Mie îmi place să îi spun satul din spatele blocului, pe Valea Săpunului, care nu este prea curată, ci dimpotrivă.
Le tot spuneam unor prieteni despre locul acesta în care nu mergeam când eram mică deoarece credeam că e un tărâm foarte mare. Asta pentru că atunci când treceam de câteva case lătrau câinii de la porți și îmi era frică să mai înaintez, așa că mă întorceam mereu dezamăgită că nu am reușit să văd ce e dincolo de acele 6 case și era un mister în mintea mea.
Asta până am mai crescut și am mers până în capăt. Desigur că am avut surpriza să văd că nu era atât de lung satul precum credeam, dar are exact caracteristicile unui sat arhaic, cu mici excepții desigur, are blocurile de-o parte și de alta, ca un paravan.
Fiecare oraș își are tăranii lui, unii prin comportament, alții sunt țărani autentici care stau la casă, au grajduri, cotețe, animale, care desigur că nu emană cel mai plăcut miros. Știți voi, e mirosul pe care îl simți când mergi la țară, dar eu și astăzi l-am simțit când am ajuns acasă.
Dar cel mai rău îmi pare de faptul că acest câmp nu va mai exista așa cum este el acum. Deja sunt planuri de blocuri…și eu cu ciobanul de mai jos nu ne vom mai bucura de peisaj așa cum o făceam până acum…
Plimbându-mă pe câmp, foarte aproape de magazinul LIDL, mereu surprind peisaje care nu par a fi desprinse din spatele blocului, cum sunt cele de mai sus și de mai jos, dar și multe altele din arhiva mea plină cu poze.
În următoarea fotografie putem vedea contraste mari. România, țara contrastelor și a posibilităților.
Ce părere aveți?
Da, asta este de lângă blocul meu.
Reclama aceea este pe un magazin second-hand, iar în dreapta este piața dar nu se vede. Mie mi s-a părut extrem de interesant să văd astea și deși nu stau undeva la țară, este un miros propriu zonei!
Când eram mai mică oile treceau cu măgărușii, cu câinii, cu ciobanii pe stradă și pe trotuar, iar mașinile încetineau, nu avea ce face. Facinant…ce amintiri și totuși o parte din realitate, dar nu tot pe străzi principale. 🙂
Satul Lupu. Asa-i zice.
Cica acolo veneau lupii iarna, ceea ce makes sense, doar e inspre munte si padurea de la Şopa:)
Aici in spatele blocului meu este o crâșmă care se numește La Lupi. Hmm, this makes sense, dar e destul de departe de pădure. Na Google-ul nu imi prea dă răspunsuri, voi cerceta subiectul 😉 Old neighbours, talk to me!
Pe vremurile alea padurea era… hmm, cum să-ţi zic io, mai nerasă.
Stii cum se numeste satul asta de langa piaţa Rahovei?
Nope. Eu il stiu de satul din spatele blocului, asa ii zic de cand eram mica. Am uitat sa precizez in postare si de Valea Sapunului 🙂