Trece canicula. Revine. Apoi iar ne lasă încetul cu încetul, seară după seară se mai răcorește afară.
Dar se apropie ceva. Simt asta, jumătate dintre ei simt și ei asta, poate chiar mai mult de jumătate.
Nu ai cum să treci peste, ai cum să eviți, dar de obicei ori nu mai ai putere, nu mai ai chef sau nu te atrage deloc.
Ai vrea să oprești timpul, să nu se mai apropie, să fie doar cinci.
Dar nu e așa.
Poți să te amăgești, să nu faci nimic, oricum nu poți să faci să se oprească.
Încă crezi că mai e scăpare?
Nu mai e.
Vin restanțele.
Ce nu-mi plac mie noptile reci si umede de august:)))
Depinde. Dacă nu ai cursuri în față și ai o bere, parcă mai merg și astea. Sau coyonacul ăla bun de la taică-to! Mai vreau, ține minte asta! 🙂