După cum spuneam zilele trecute, am realizat un nou interviu de data asta cu cu doi fotografi brașoveni.
Interviu publicat aici: www.artactmagazine.ro
Din data de 21 ianuarie până în 5 februarie la Bastionul Croitorilor a avut loc expoziția de fotografie de concert sub egida Live Aeons Photography.
LIVE AEONS funcţionează ca un tandem al fotografilor braşoveni Victor Cristescu şi Schliemann Enoh. Imaginile ce au putut fi vizionate în cadrul expoziţiei au fost realizate la festivaluri şi concerte recente din România, Cehia şi Polonia și surprindeau artişti şi formaţii din sfera muzicală a rock-ului, atât de talie internaţională, ca RAMMSTEIN, SAXON, ACCEPT, MORBID ANGEL, TARJA sau APOCALYPTICA, cât şi din scena underground românească şi de peste graniţe.
Lucrările celor doi fotografi au apărut în publicaţii online de specialitate atât din ţară (www.carteadenisip.ro și www.moshpit.ro ), cât şi din străinătate (www.rockmetal.pl, www.photomusic.cz, www.metalnews.pl).
Expoziţia va ajunge în curând şi în Polonia.
Dar acum haideți să aflăm mai multe despre cei doi tineri fotografi.
Nu uitați să apăsați butonul de like paginii Live Aeons ca să mai vedeți fotografiile celor doi fotografi brașoveni.
http://www.facebook.com/LiveAeonsPhotography.
Nume și prenume: Schliemann Enoh
Vârsta: 24 de ani.
Orașul natal: Brașov.
Primul aparat foto: Jenoptik de 2.1 mp
Aparatul foto folosit acum: Canon 50d.
Studii superioare: Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Transilvania, Brașov.
De ce ați ales Clujul pentru expoziție?
Clujul este un oraș de suflet, un oraș care ne leagă de mulți prieteni, e un oraș aparte și foarte plăcut. Orașul era pe lista noastră de a ne continua expoziția și de a merge mai departe. Am început expoziția în cadrul festivalurilor, apoi a urmat Brașovul (orașul nostru natal) și acum Clujul. Dar aici nu se oprește și merge mai departe. Urmează să continue expoziția în Cracovia, Polonia, după care urmează Timișoara şi București.
O parte dintre fotografii vor fi schimbate dacă facem între timp altele mai bune, mai deosebite, încercăm să le înlocuim pe cele care nu sunt atât de impresionante: facem un upgrade astfel încât să ajungă la un nivel foarte înalt titlul de Live Aeons.
Ce este fotografia pentru tine?
În primul rând este o plăcere. În al doilea rând, dar în același timp în primul rând, este o artă și încerc să păstrez fotografia cât se poate în cadrul artei.
Care este genul de fotografie pe care îl abordezi?
Este o gamă largă de genuri pe care le abordez, de la fotografii de concert, până la fotografii de evenimente (de genul nunți, botezuri) de studio, peisaje, portrete… variază în funcție de necesități, de stări, de locații.
Cum trăiește un fotograf în România? Mă refer la echipamente și la bani.
Este destul de costisitor și mai ales pentru început dacă ești pe cont propriu este destul de dificil, dar încet, încet, cu sârguință și cu muncă reușești să îți realizezi ceea ce ți-ai propus: să îți iei aparatură, sticlă, obiective, de toate. Dar toate pe rând și la momentul potrivit, până atunci scoatem ce este mai bun din ce avem.
Îți place să lucrezi cu oamenii?
Da, se pot face foarte multe din punct de vedere fotografic cu oamenii. Având în vedere că merg la evenimente de genul nunților, botezurilor (deși sună parcă kitschos) îmi place și este chiar recomandat în ciuda anumitor voci, să fiu oarecum sub pielea lor, să fiu o prezență caldă pe lângă ei, în așa fel încât interacțiunea să fie lejeră, la îndemână, să se poate mula unul după celălalt.
Spune-mi, te rog, câteva experiențe amuzante sau mai puțin amuzante din viața ta de fotograf, din timpul sesiunilor de fotografii de la concerte, de pe munte, de la shooting-uri.
Este inevitabil să nu ai astfel de evenimente și astfel de întâmplări pentru că întotdeauna încerci să cauți și să găsești unghiul ideal, dar în același timp puțin abstract, puțin altfel decât îl vede ochiul în mod normal. Încerci să aduci ceva inovativ, pe cât posibil, și din cauza asta întotdeauna te vei urca pe vreo stâncă, te vei înclina într-o direcție foarte dubioasă, vei face tot felul de giumbușlucuri ca să scoți ceva mai bun și mai frumos decât de obicei. Mi s-a întâmplat o dată, în urmă cu vreo doi ani sau trei, o figură în care mi-a „zburat” blitz-ul de pe aparat, se desfăcuse și mi-a zburat pe scenă de pe camera foto (râde).
Și cum ai reacționat?
Am fugit repede să îmi iau blitz-ul de pe scenă, să îl pun la loc și să îmi continui treaba și să verific să fie întreg. Dar cea mai palpitantă întâmplare din cadrul unui concert, a avut loc în timpul festivalului Bonecrusher, din Bratislava. Când, în timpul prestației scenice, un fan Carnifex se arunca de pe scenă pe deasupra mea. Moment în care reuşește să se agațe în cingătoarea de la cameră. Norocul meu a fost că Victor și cei cu care mai eram acolo, au fost vigilenţi și au reusit să-l prindă pe tip, ținându-l suspendat până am reușit să-mi descătușez camera din jurul piciorului lui.
Spune-mi mai multe despre Victor Cristescu.
Victor este fratele meu. Nici nu știu cu ce aș putea începe și cu ce aș putea termina. Este cel cu care am făcut expoziția. Suntem amândoi sub egida Live Aeons. Este un om cu multe valențe și calități. Noi ne-am cunoscut în liceu, fiind colegi de clasă și am dezvoltat o prietenie foarte frumoasă și apropiată. Aș putea spune că ceea ce știu eu ştie și el, deși poate unrora nu o să le placă asta (râde). Este un munțoman desăvârșit. Din păcate nu am făcut prea multe în privința asta, dar atunci când am avut ocazia a fost superb. El a fost cel care a inițiat proiectul, iar cu sprijinul lui l-am urmat și am făcut împreună diverse excursii și călătorii inedite prin diverse colțuri ale țării și ale vecinătății țării, de unde avem multe amintiri fotografice și nu numai.
Ați avut divergențe referitoare la anumite fotografii?
Chiar am avut întâmplarea asta de curând; la ultima selecție, eu i-am spus : „Știi, mie nu îmi place fotografia asta”, eu îi spun direct când e să nu îmi placă, asta e, găsim altceva și el era invers, nu îi plăcea o fotografie de-a mea care mie îmi plăcea. Am zis că asta este, facem compromis, eu las fotografia mea și el o lasă pe a lui. Lăsăm unul de la altul în așa fel încât să fie cât mai bine și cât mai optim. În același timp, ne sprijinim și ne consultăm unul cu altul ca să iasă cât mai bine și cât mai plăcut.
La ce festivaluri mai mergi?
Merg la festivaluri şi concerte rock şi am participat tot ca fotograf oficial al festivalului Europafest de jazz, blues, muzică clasică – un festival internațional care are loc anual în București.
Care este cel mai inedit festival care te-a impresionat din punct de vedere fotografic, al luminilor, al mișcării de scenă?
Pot să zic că sunt două festivaluri care m-au impresionat în ultima perioadă și anume festivalul OST care s-a ținut la Râșnov și ArtMania, clasic, de la Sibiu și să mai țină mult înainte de acum încolo.
Să trecem spre viitor. Ce planuri ai? O să îți deschizi o expoziție nouă, cu un alt tip de fotografie?
Da, o să deschid cu siguranță o expoziție de peisaje, adică o expoziție care să fie axată pe natură, dar este foarte probabil să mă axez și pe portrete și pe fotografii inedite. Cu cele inedite va fi o combinație de mai multe fotografii, dar expoziția de peisaje va fi doar de peisaje.
Acum să ne imaginăm că plecăm de aici și mergem la un photo-shooting, undeva în imprejurimile Clujului, de exemplu la Bonțida. Cum te pregătești înainte de o sedință foto?
Având în vedere că eu cunosc locația, încerc să îmi fac o imagine de câteva cadre pe care aș vrea să le surprind, în rest mă las dus puțin de atmosfera locului, de evenimentele care o să aibă loc acolo în momentul respectiv. Încerc să nu îmi fac foarte multe planuri, încerc să îmi organizez, să fie totul pus la punct, să fiu pregătit pe deplin cu toată aparatura, cu tot ce trebuie, tehnic vorbind. Dar încerc să stau foarte relaxat, să nu îmi fac prea multe planuri ca să ajung acolo și să scot ce este mai bun din ceea ce găsesc la fața locului, cu ustensilele la îndemână.
Și când ai prefera să se întâmple? Ziua, noaptea, este vreun anotimp pe care îl preferi?
Chit că îmi place foarte mult iarna și se pot scoate lucruri foarte frumoase iarna, prefer totuși vara sau ceva mai cald pentru că este mai lejer, poți să te întinzi mai mult, nu ai limitarea frigului și trebuie să ai grijă și de model, de personajele cu care lucrezi să nu înghețe, deși se întâmplă destul de des.
Ce sfaturi ai putea să le dai tinerilor fotografi ca să își îmbunătățească tehnica?
Recomandarea ar fi în primul rînd să experimenteze foarte mult, să încerce diverse variabile în tehnica fotografică. Indiferent ce aparatură ai, poți scoate lucruri bune și foarte bune, dacă îți cunoști aparatura. În al doilea rând, trebuie să te înfigi, să faci în așa fel încât să te bagi pe sub pielea trupeților, să mergi la o anumită revistă să faci fotografii. Trebuie să faci în așa fel încât să te propulsezi mai departe și încet, încet vor apărea și alte oportunități, însă toate la timpul lor. Contează foarte mult lumina, în condițiile de iluminare slabă e destul de dificil să surprinzi subiectul într-o formă inedită sau dacă ai doar un anumit tip de lumină. Ai nevoie de o lumină bună sau măcar diversificată, dar variază în funcție de locație. La noi în țară e puțin cam rudimentar capitolul acesta. Cu ocazia asta profităm și inovăm fotografia în așa fel încât să o aducem în folosul nostru.
Colaborezi la vreo revistă?
Doar la reviste online : www.carteadenisip.ro www.moshpit.ro www.rockxpress.ro.
Ce semnifică, de fapt, pseudonimul tău?
Schliemann Enoh este reprezentarea mea pe mai multe substraturi. Așa cum un artist, un poet, un scriitor are o denumire cu care se afișează și cu care își semnează lucrările, așa mi-am ales acest nume cu tîlc, în așa fel încît să mă reprezinte. El este construit undeva la sfârșitul clasei a noua, dar frumos ales, astfel încât să dăinuască. Niciodată nu mi-a plăcut să am datele personale pe internet, am vrut să fie ceva subtil, abstract care totuși să mă reprezinte și să fiu eu, dar sub o formă ezoterică. Și Schliemann Enoh sunt eu…
În momentul de față, celelalt membru al Live Aeons, Victor, este fotograf freelancer şi masterand în Cracovia (Polonia) la Studii Central Europene. Deoarece el este acolo, l-am contactat și a fost deschis să îmi răspundă la întrebări.
Nume: Victor Cristescu.
Vârsta: 23 de ani.
Oraș natal: Brașov.
Primul aparat foto: Jenoptik JD 3.3 xz3.
Aparat folosit acum: Nikon D700; Obiective Nikkor (80-200mm f/2,8 D; 50mm f/1,8 D; 20-35mm f/2,8 AF-D) şi bliţ SB-900.
Studii: Facultatea de Istorie şi Filosofie, secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene în Cluj. Acum este masterand la Studii Central Europene în Cracovia, Polonia.
De când te-ai apucat de fotografie?
Mi-ar fi greu să delimitez un anume moment. E mai autentic să menţionez câteva faze. Făceam poze încă de prin 2000-2001, când am început să merg constant pe munte. Era mai mult un automatism, fără prea mare conştientizare a actului în sine. A doua fază ar fi undeva între 2004-2007, când pentru mine fotografia se îngemănase puternic cu mersul la diverse concerte. Tot de prin 2007 am început să studiez latura teoretică şi să experimentez cât mai mult fotografia, în general.
Care este viața unui fotograf în Polonia, în comparație cu România?
Pentru a răspunde la această întrebare, ţin să contextualizez puţin „habitatul”. Linia ce demarchează cele două ţări când vine vorba de numărul de evenimente muzicale de calitate începe să se estompeze gradual. Diferenţa este una mai substanţială, şi ţine de un mare hiatus al nostru, la toate nivelurile statului. E o chestiune adânc imprimată, pare-se, în mentalul colectiv românesc: hipercentralismul administrativ. Şi această chestiune se poate exemplifica cel mai bine prin abordarea echidistantă a industriei muzicale în ceea ce priveşte alegerea locaţiilor evenimentelor. Pe când la noi o mare parte din acestea sunt găzduite în Bucureşti, oraşe ca Wrocław, Gdańsk, Katowice sau Cracovia nu sunt cu absolut nimic mai prejos decât capitala poloneză, Varşovia. În practică, acest fapt are rol de stimulent pentru creearea, menţinerea şi susţinerea unei prese locale, care să fie pe acelaşi palier calitativ ca cea „de la centru”. Pentru fotografii implicaţi în această ecuaţie, este un mare plus, pentru că au suficient de multe evenimente în oraşele din provincie, nu numai în capitală. Infrastructura aflată într-o continuă îmbunătăţire creează prilejul ca un turneu de amploare prin Polonia să atingă chiar şi o cifră de şase până la opt oraşe. Rezultă situaţia în care dacă mai mulţi fotografi de la aceeaşi publicaţie vor să fotografieze un eveniment, pot să îşi împartă mai mult decât echitabil şi amiabil acreditările între ei, pentru că au de unde alege.
Situaţie similară în cazul publicaţiilor de specialitate. Presa nu este apanajul vreunei elitei monopoliste din Varşovia, ci e distribuită destul de omogen pe toată harta, beneficiind de o regionalizare puternică. Din nou, fotografii se bucură, pentru că au mai multe opţiuni de afiliere. Exemplu elocvent în acest sens e cazul celei mai mari reviste online de rock şi metal din Polonia, www.rockmetal.pl ce datează din 1996, şi îşi are obârşia în Poznań.
Care a fost criteriul după care ați selectat fotografiile expuse? Sunt cele mai noi din arhivă sau sunt și mai vechi?
Fotografiile au fost alese astfel încât să avem parte de o cât mai mare diversitate, atât de ordin stilistic, al trupelor prezente, cât şi artistic, în ceea ce priveşte abordarea fotografică. Am vrut să acoperim o paletă largă de genuri de evenimente: de la cele mai underground, din cluburi de câteva zeci/sute de persoane cu artişti mai puţini cunoscuţi, până la concerte şi festivaluri mari, cu mii de participanţi şi muzicanţi de talie mondială. De asemenea, am vrut să includem şi un număr semnificativ de artişti din zona mioritică, pentru a arăta crescânda efervescenţă a prezenţei şi implicării acestora în scena muzicală autohtonă. Pe de altă parte, pe lângă România, am inclus fotografii şi din Cehia, Slovacia şi Polonia, pentru a reprezenta un orizont lărgit asupra scenei central-est europene. Faţă de expoziţia trecută de la festivalul ARTmania din Sibiu, 27 din cele 50 de imagini sunt de la evenimente noi, realizate între iulie şi decembrie 2011. Fotografia cea mai veche este din octombrie 2011. Ţinem foarte mult ca expoziţiile să fie reîmprospătate constant, ca publicul încă să simtă conexiunea derivată din participarea la evenimente ce au fost surprinse nu demult.
Ce este fotografia pentru tine?
Fotografia are multiple valenţe pentru mine. Dintre acestea, două le consider cele mai importante: cea descriptivă şi cea constructivă. Prima e modalitatea de reprezentare a lumii exterioare în care fotograful nu intervine asupra subiectului, ci are menirea de a surprinde ceea ce observă. Maniera creativă prin care o face, şi prin care poate oferi anumite conotaţii realităţii surprinse este re-framing-ul/decupajul euristic, adică lărgirea sau îngustarea perspectivei asupra fenomenului observat. Prin aceasta se pot include sau exclude fragmente din realitate, prin care mesajul fotografic final este alterat semnificativ. A doua componentă este una cu totul creativă, în care se pot realiza enclave/sub-realităţi cu totul autonome. În acest caz, subiectul este sub controlul direct al fotografului, acesta construindu-l aproape total. În caz concret, este vorba de sesiuni foto conceptuale, unde scenografia este o parte intrinsecă a actului artistic, acesta fiind cu totul subiectiv. Aş putea spune că pentru mine fotografia este un limbaj, un mod de exprimare creativ.
Observ că mergi mult la concerte și festivaluri de muzică rock. Mai mergi și la festivaluri de alt gen?
Momentan, segmentul preponderent ţine de rock/metal, dar tendinţa este de lărgire a orizonturilor şi oportunităţilor înspre genuri precum jazz, blues, muzică clasică, şi altele. Încerc să nu mă auto-limitez în acest sens. De exemplu, în 2011, am realizat galerii de la concerte ale unor artişti ca Bobby McFerrin, Chick Corea, Al di Meola şi Gotan Project.
Care este cel mai inedit festival care te-a impresionat din punct de vedere fotografic, al luminilor, al mișcării de scenă?
Nu aş putea alege doar unul. Sunt multe cu potenţial foto uriaş. Dar pe 2011 aş aminti de Metalfest din Pilsen, Cehia, Artmania din Sibiu şi Winter Masters of Rock din Zlin, Cehia.
Și acum, revenind la expoziția voastră, de ce ați ales Clujul pentru ea?
Clujul e o locaţie foarte specială. Reprezintă cel mai mare centru universitar din ţară, după Bucureşti, cu multă lume pestriţă. Devine încet, încet un arhetip al oraşului cosmopolit românesc şi este un focar cultural, plin de evenimente pentru toate gusturile. Avem aici mulţi potenţiali vizitatori, care sunt interesaţi nu atât de fenomenul concertistic în sine, cât de reprezentarea lui prin fotografie. Iar nu în ultimul rând, e un oraş foarte drag mie, petrecându-mi perioada 2007-2010 în urbea din inima Transilvaniei.
Ce planuri de viitor ai?
2012 este anul în care vreau să împing limitele şi mai mult, spre a deschide noi orizonturi. Voi lucra în aşa fel încât să putem lansa site-ul www.live-aeons.com până la sfârşitul anului, unde se vor putea găsi, într-o formă centralizată, zeci de galerii de la evenimentele ultimilor ani, şi multe altele. Mai am un proiect în curs de cristalizare, ce ţine de fotografie de natură. Este un material conceptual, ce va beneficia de o coloană sonoră special compusă cu această ocazie, şi cel mai probabil va apărea mai întâi sub forma unei expoziţii. Proiectul se numeşte „La Răspântia Tăcerii” şi înfăţişează un tablou audio-vizual emanat din liniştea lăuntrică şi din tăcerea atotcuprinzătoare a naturii, prezintând forme minimaliste şi megalitice ale spaţialităţii acesteia, fie ele nestingherite sau în relaţie cu omul. În 2011 am mai avut o expoziţie personală, tot la Cluj, pe fotografie de teatru, după piesa Still Travelers prezentată la festivalul internaţional de teatru Materia Prima din Cracovia, din noiembrie 2010.
Să ne imaginăm că acum vrem să plecăm la un photo-shooting în Cracovia undeva, unde știi tu că e mai interesant. Te pregătești în vreun fel, există un ritual al tău?
La un shooting promoţional cu un artist muzical/trupă de regulă este o precondiţie să te documentezi în privinţa muzicii abordate, atât stilistic, cât şi conceptual, astfel încât fotografiile să reflecte în mare măsură această identitate. De aici derivă şi căutarea şi alegerea unui loc pentru sesiune. Ţine mult de tine să ştii exact ce vrei să realizezi, şi să destinzi atmosfera în relaţia ta cu trupa, dar în acelaşi timp, să fii suficient de asertiv, încât să poţi să îţi implementezi viziunea. Ritualul ţine mai mult de a te simţi pe deplin comfortabil cu artistul.
Cum l-ai cunoscut pe Schliemann?
Schliemann Enoh este fratele meu. Nu de sânge, ci prin convenţie. Suntem foarte buni prieteni şi 
tovarăşi de breaslă încă din 2003. De-a lungul vremii, ne-am motivat şi ajutat unul pe altul în ceea ce priveşte fotografia, iar acum fiecare îşi croieşte propriul drum în acest sens. Acest drum se intersectează în proiectul Live Aeons, ce ţine de fotografia de concert şi muzică într-un sens mai larg. Includerea lui în expoziţie a fost ceva firesc, din moment ce lucrăm ca echipă.
Schliemann e un personaj cu foarte multă imaginaţie, când vine vorba de fotografie. Se adaptează rapid la condiţiile de lucru, oricât de precare ar fi acestea şi nu conteneşte să le exploateze la maxim, realizând imagini care transcend cu mult limitările tehnice. Ştie să coordoneze o mână de oameni, acolo unde alţii s-ar pierde sau panica cu uşurinţă. Simţul umorului este aliatul lui în toate acestea.
Ați avut divergențe referitoare la anumite fotografii?
În spatele fiecărei expoziţii stau multe ore de atentă analiză şi dezbatere asupra ce poze punem. E vorba de un amplu proces de selecţie şi de excludere a celor mai puţin puternice imagini. Iar cum valoarea unei fotografii este relativă, construită în mare parte inter-subiectiv, e normal să apară mici „dispute”. Dar acestea se aplanează repede, pentru că ţinem fiecare cont unul din argumentele fiecăruia, dar, în final, cel mai important e ca fotograful să fie satisfăcut cu alegerea lui.
Există foarte mulți oameni care au aparat foto și și-ar dori să facă fotografii profesionale. Ce sfaturi le dai ca să își îmbunătățească stilul?
Experimentarea necontenită este precondiţia pentru cristalizarea unui stil propriu. Le recomand ca într-o primă fază să se documenteze în ceea ce priveşte nişte linii directoare în ale fotografiei, şi apoi să iasă cât mai mult pe teren, şi să încerce să le pună în practică într-o manieră proprie. Ţine de ei să îşi cunoască echipamentul, oricât de rudimentar sau high-end ar fi, şi să îl folosească la maximum de potenţial.
Puteţi vedea mai jos o galerie cu câteva dintre lucrările realizate de cei doi fotografi.
Mai multe informaţii şi fotografii spectaculoase găsiţi pe pagina oficială a Live Aeons Photography: http://www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
