Articol publicat pe FlipFlop.
Așa s-a mai terminat un festival. Artmania.
Îmi place să mă gândesc că fiecare festival (mai ales cele mari, deja consacrate) sunt ca niște seriale urmărite de multă lume. Fiecare ediție de festival este ca un nou sezon al serialului și nu trebuie pierdut.
Așa vreau să mă gândesc că s-a terminat ARTmania, dar că va urma un nou sezon pe care îl așteptăm cu toții, cu formații și mai bune și mai multe.
Vreau să scriu, în completarea materialului realizat pe baza concertelor din Piața Mare, postat aici de Ionuț Hușanu, dar și cele de aici și aici scrise de mine, câteva cuvinte despre spațiul Sibiu Arena, o baza militară dezafectată, care a fost amenajată printr-un parteneriat între ARTmania Festival și Baumeister, una dintre cele mai importante companii de construcții din România.
Sibiu Arena se afla la aproximativ 8 kilometri de oraș, în pădurea Dumbrava și puteai ajunge acolo cu mașina, cu un microbuz pus la dispoziție de organizatori, bicicleta, autostopul sau pur și simplu într-o plimbare pe jos.
Din punctul meu de vedere, acesta este un spațiu destul de bun pentru concerte, deoarece, fiind departe de oraș, nu riști să deranjezi pe nimeni, ești în natură și nu vei fi asfixiat cu fum, locul fiind măricel, dar nu îndeajuns de mare pentru ca festivalul propriu-zis să se mute acolo.
Totodată, spațiul prezintă și dezavantaje: dacă nu ai cu ce să mergi până acolo, probabil că îți piere cheful, mai ales dacă nu cântă o formație care să îți placă. Un alt dezavantaj este reprezentat de noroiul care se formează în momentul în care plouă.
Din păcate, acest nou spațiu nu a avut prea mulți oameni care să îi calce „pragul”, deoarece multă lume nu știa de existența lui. Programul ar fi trebuit să fie împărțit la multă lume și printat mai din timp; eu abia în ultima zi de concerte am aflat că există un program tipărit, un program care ar fi ajutat oamenii să ajungă la numeroasele evenimente organizate în cadrul festivalului. Ulterior, am aflat că programele de-abia atunci veniseră.
Vineri, după concertele din Piața Mare, în spațiul Sibiu Arena Powered by Tuborg au cântat formațiile Ethernus, Reckoning.
Personal, mi-a plăcut Ethernus, formație fondată de Andrei Sălăgean în Baia Mare. Ei au prezentat primul album al trupei, Memories from Eternity.Acesta a apărut în primăvara anului 2011 și se pare că a prins la public, fiind un proiect simfonic power metal cu influențe de melodic death metal. Fiind o trupă nouă, comunicarea cu publicul a fost puțin deficitară, iar mie mi se părea că basistul și vocalistul Andrei Sălăgean avea emoții. Dar, per total, prestația lor a fost bună. Coverurile nu au lipsit din repertoriul lor: Ethernus au interpretat melodia Puritania de la Dimmu Borgir, dar și la cunoscuta melodie folk Râpa.
Deși publicul nu a fost foarte numeros, cei prezenți au fost doar cei care au dorit să îi vadă și aveau o legătură cu muzica respectivă. Astfel, s-a lăsat cu sesiuni de headbanging, cu bis si cu replici de genul „Foarte tari oamenii. Mai vrem”.
Următorii pe scenă, dar și ultimii din prima noapte, au fost bucureștenii de la Reckoning. Aceștia au avut câțiva fani care au venit în pădure special pentru a-i vedea. Cineva spunea că i-a mai văzut o dată, la primul lor concert în București și că prestația lor i-a plăcut, fiind evident mult mai buni decât la acel prim concert. Genul muzical melodic death metal adoptat de formație nu a strâns mai multă lume decât la prima formație, dar după cum spuneam, cei prezenți erau în principiu cei care știau „cu ce se mănâncă” și au venit pentru o porție de altă muzică decât cea prezentată la concertele din Piața Mare.
Astfel, cu un nume cunoscut deja de câțiva dintre cei prezenți, Reckoning a făcut ca pletele să se miște, oamenii să urle și să vrea încă și mai mult metal. Sound-ul lor este unul puternic, antrenat mult de vocea solistului Liviu Ustinescu și de instrumentele care au degajat multă energie și au demonstrat priceperea interpreților.
Sâmbătă, în timp ce, în Piața Mare, Lacuna Coil închideau festivalul, la Sibiu Arena se pregăteau alte formații să urce pe scenă. Cei care știau de spațiul din Dumbravă s-au bucurat de concertele formațiilor Guerrillas si Truda.
Duminică, ultima zi, a fost marcată de sibienii de la Tagma și apoi de recitalul Byron, unde, din fericire, am reușit să ajung.
Tagma reprezintă un proiect nou care s-a format în Sibiu, în vara lui 2009, după încheierea proiectului Buricul Pamântului, cuprinzând o parte din membrii fostei trupe și anume: Adi – tobe, Flory – vioara/clape, Vio – voce/chitară și Ionuț, un nou basist. Stilul adoptat este rock alternativ. Concertul lor a fost unul bine primit de cei prezenți, având un sunet cât se poate de clar; în plus, vioara este un element care îi oferă un „ceva” aparte, mai ales în pădurea Dumbrava.
Concertul a fost programat pentru ora 19,30, dar a început mai târziu, iar publicul nu a fost numeros. Totuși, oamenii care au fost prezenți s-au bucurat de sound-ul lor alternativ și de versurile românești și destul de profunde, de altfel.
Concertul Byron a adunat ceva mai multă lume, aceștia fiind cunoscuți pentru stilul lor rock alternativ, progresiv.
În momentul în care trupa a început să cânte, cei prezenți s-au ridicat de la terase și au venit în fața scenei, pentru a-i asculta. Melodiile Mă simt minunat, Perfect, Songul Pușcăriașului, 1000 de chipuri și altele de pe noul album de coveruri, dar și piesele mai vechi, au făcut ca publicul să fie mai apropiat de ei, să cante și chiar să devina fani, dacă nu erau deja.
Așadar, într-o ambianță plăcută, la o bere, la o poveste în pădurea Dumbrava, în spațiul nou amenajat pentru ARTmania, a fost o atmosfera de festival mai restrâns, pentru cunoscători și iubitori de muzică bună.
Rămânem doar, dincolo de toate, cu ideea că ar fi fost perfect dacă ar fi fost prezentă mai multă lume și dacă acest lucru le-ar fi fost și facilitat celor interesați. Până una alta, noi cei de-acolo, ne-am distrat; așteptam ediția de anul viitor, cu mai multe plusuri și cât mai puține minusuri.
Rock on m/
PS: Internetul meu nu îmi permite să uploadez acum fotografiile, dar le puteti vedea aici.
Pingback: Cluj Arena rocks! « A WordPress site with a hat and a guitar
Pingback: Vreau la Peninsula!(Toata lumea stie asta) « A WordPress site with a hat and a guitar