Vineri și sâmbătă Clujul (și nu numai) am fost la concertele de la Cluj Arena, în cadrul Cluj Arena Music Fest (prima ediție).
Cei mai mulți oameni au venit să îi asculte pe Deep Purple, cei care în 1975 intrau în Guinness Book ca fiind „cea mai gălăgioasă formație”- “globe’s loudest band” datorită unui concert pe care l-au avut în 1972. Au avut o mică întârziere, iar fanii din tribune „au făcut valuri”, au urlat și i-au chemat pe muzicieni. Îi așteptau de mulți ani.
Am filmat momentele care se simțeau mult mai fain pe stadion. Dar o bucățică aici:
În sfârșit au urcat pe scenă, iar fanii au urlat din toate zonele stadionului, iar unii s-au bucurat sincer și cuminți că văd în sfârșit formație britanică. Pe Cluj Arena parcă nu au fost atât de gălăgioși cum ne așteptam. Poate că din cauza vârstei lor înaintate, dar mai probabil este că din cauza sonorizării care nu a fost pe placul multora. Vocea nu se auzea bine de multe ori, instrumentele acopereau, dar per total a fost bine, știm că nu mai sunt în „floarea vârstei.”
Au cântat Perfect Strangers, Black Night, Hush, Smoke on the water, dar a lipsit Child in time, lucru de așteptat. Sau Sweet child in time, cum ar spune alții..
Unii consideră că este important ca o formație să interacționeze cu publicul, să ii acorde atenție. Alții spun că ei trebuie doar să demonstreze stadionului de ce sunt cunoscuți în lume: pentru muzica lor.
Am încercat să văd care este atmosfera, am privit oamenii din jurul meu și erau fericiți, deși unii erau ușor indignați după concert din cauza unor aspecte legate de sonorizare. În fața scenei se auzea destul de bine, dar în tribună nu știu cum s-a auzit.
Am văzut mulți părinți cu copiii, bunici, bunicuțe, mici rockeri în devenire. Și-au îndeplinit visul de a-i vedea live pe Deep Purple, iar copiii o să realizeze peste câțiva ani la ce formație au început să iubească muzica rock.
Formația a fost chemată la bis și au mai urmat aproximativ 20 de minute de muzică bună.
Foarte diferită era atmosfera. Mult mai destinsă, lumea dansa, formația vorbea cu publicul.
Desigur că specificul formației este diferit de Deep Purple și este normal faptul că atmosfera era detașată, că oamenii erau mai zâmbitori și nostalgici.
Probabil că erau cu gândul la petreceri, baluri, nunți, la momente frumoase din viața lor când în fundal se auzea UB40.
Au cântat cu viață, au fost energici, au interacționat cu fanii, au fost perfecți pentru o seară pe Cluj Arena. Nici nu a mai plouat și au sunat bine.
Am reușit să fac câteva fotografii din locurile în care am mai stat:
A fost un început promițător de festival nou în Cluj-Napoca, dar nu am simțit nevoia să merg mai devreme la stadion ca să ascult formațiile care au cântat înainte, dar nici nu mi-a permis timpul. Aș fi mers să îi ascult pe Mircea Baniciu & friends și pe Ștefan Bănică Jr, dar data viitoare.
Sunt foarte curioasă dacă acest festival va avea continuitate și ce artiști o să aducă. Sperăm că mai mulți artiști mari și care ar strânge mai mulți oameni pe arenă.
Până atunci, ne vedem la Electric Castle, Rock The City, Artmania, poate Peninsula și alte evenimente.
Cum vi s-au părut concertele? 🙂
Foarte foarte interesant articolul, sa stii ca echipei de la http://www.fancumparaturi.ro/ i-a placut articolul tau si iti va sustine blog-ul intotdeauna, iti multumim !
🙂