Crăciunul meu a fost frumos, deși nu am avut zăpadă și nici genele sau degetele înghețate la orice pas prin „troienele” iernii. A fost un fel de primăvară – toamnă – cu iz de iarnă.
Da. Vremurile se schimbă. Oamenii se schimbă, Crăciunul se schimbă în fiecare an, apar idei noi, alte produse, probleme, teorii, superstiții, dar unele tradiții încă rămân la fel sau oamenii le adaptează vremurilor actuale.
Anul acesta am ajuns acasă duminică seara, cu 2 zile înainte de Ajunul Crăciunului. A trebuit să găsesc rapid cadouri pentru cei dragi: familie și prietenii mei, un lucru pe care îmi place să îl fac, dar este uneori dificil să găsești un cadou original și mereu diferit.
Ceea ce îmi place cel mai mult este tradiția cu cadourile din fiecare an: eu cu câțiva dintre prietenii mei buni ne dăruim cadourile de Crăciun, povestim, cântăm dacă avem chef, mâncăm și închinăm câteva pahare pentru tot ceea ce a însemnat anul pe care l-am petrecut impreună, într-o anumită măsură. Apoi plecăm la colindat. 🙂
Recunosc că îmi place Crăciunul cu cadouri, cu multe vizite la prieteni și la câteva rude. Sincer, îmi place mult să revăd oameni dragi, să fim mulți și să fim veseli, să povestim și să râdem. Adică să fim bucuroși, să nu existe nervi, ură, antipatii, ci doar să ne simțim bine împreună. 
M-am bucurat să îi revăd și să mergem la aproape toți la colindat. Eu m-am înarmat cu chitara și pe parcurs cu bună-dispoziție.
Aceasta este gașca veselă cu care am colindat în Ajunul Crăciunului.
Ultima loc în care am poposit cu colindul a fost la mine acasă. Era aproximativ 2.30 dimineața și l-am pus pe tata să scoată acordeonul, apoi am mai scos și eu chitara. Îmi pare rău că nu am mai multe fotografii cu momentele astea, dar măcar una am.
Și știu sigur că vecinii ne-au auzit, o vecină a confirmat deja. 🙂
Dar eu am continuat în prima zi de Crăciun și ne-am simțit bine într-o gașcă mai mică, la fel de veselă . 🙂
Pentru că până la urmă, Crăciunul este și un pretext perfect pentru a te revedea cu toată lumea dragă, pentru a te simți bine și pentru a profita într-un mod frumos de concediu și de timpul liber.
Pentru că…Domn, Domn să-nălțăm!
