Cu și despre Mihai Nistor -un artist pirat al timpurilor noastre

Dacă locuiești în Cluj trebuie să recunoști că orașul este destul de pestriț când vine vorba de artiști. Ne putem mândri cu foarte mulți oameni care își dedică viața artelor de tot felul.

În anul 2005 Mihai Nistor și-a luat șevaletul, culorile, foile și talentul și s-a mutat în orașul de pe Someș pentru a face cinste orașului, așa cum îi place să creadă.

Mihai Nistor este artist grafic, portretist, caricaturist, are câteva expoziții la activ și mulți oameni care au fost desenați sau caricaturizați de el.

Sigur l-ați văzut prin urbea Clujului. Până de curând avea părul lung și semăna cu Johnny Depp. Acum nu mai are dreaduri, are părul mai scurt, mustață, ochi mari căprui și privirea pătrunzătoare, dar să nu uit de aerul caracteristic artiștilor care te face să întorci capul sau să îi adresezi câteva cuvinte.

 De obicei este cu cățelușa lui neagră, Sophie, la care ține mult și fără de care nu prea pleacă la drum lung prin țară și prin oraș mai merge cu bicicleta cursieră, cu care a avut două accidente până acum, dar tot nu renunță să meargă cu ea.

 Din Târgoviște în toată lumea

 Orașul Târgoviște este orașul natal al lui Mihai unde a absolvit liceul la profil de informatică. În paralel a făcut Școala Populară de Arte.

Pe atunci încă nu știa clar ce o să facă în viață. Poate nu credea că o să ajungă să facă portrete pe un vas de croazieră din Statele Unite, că o să câștige concursul de caricaturi organizat de Asociația Artileria din Cluj, sau că o să aibă expoziții personale și că o să câștige bani, admiratori și prieteni noi prin talentul său.

Stând la o bere și povestind, viața este parcă mai interesantă când Mihai povestește cum de la mare s-a dus direct la examenul de admitere de la Universitatea Națională de Arte și a intrat la buget.

În ultimul an de facultate, s-a mutat în Cluj și mai mergea la facultate în București, dar numai când era necesar pentru că lucra la licență în Cluj.

 A durat destul de mult până să mă apuc concret de ceva, să desenez, să îmi fac expoziție, până să încep să mă învârt.

 În Cluj e o nebunie culturală, toți sunt artiști, iar în orașele mici artiștii sunt mai valoroși pentru simplul fapt că își dau silința.

Prima expoziție de caricaturi realizată de Mihai a avut loc în2002 în Târgoviște la galeria UAP și a avut lucrări de dimensiuni mari care aveau ca personaje români celebri: Virgil Ianțu, Andrei Gheorghe și politicieni.

Dar nimeni nu trebuie să stea în loc, un om are nevoie de provocări și de încercări. Astfel că Mihai s-a hotârât să vadă cum este în afara României, prea multă lume vorbea de plecatul în străinătate.

 Pe timpul verii a fost plecat în Europa, prin diverse țări. Acolo desena pe stradă, dar pe mai mulți bani, fără vreo legătură cu prețurile care sunt practicate în România.

 Cu toate astea, mereu se întorcea în țară. Dacă ar fi să se mute, Mihai s-ar muta în Berlin pentru că „este polul cultural al artei” sau în New York, unde se vede stând la o mansardă unde să picteze fără să facă altceva. Acestea nu sunt doar vise, poate să plece oricând pentru că are viză pentru State.

Dar nu m-aș muta din România. De asta și stau, stau în Cluj pentru vreau să fac cinste orașului.

Dacă o să simt că orașul ăsta nu mai este pentru mine, o să plec fără nici o problemă.

Vara și marea

Artistul a fost deja în Statele Unite ale Americii în anul 2009 când a obținut un contract de

muncă de caricaturist pe vapor.

 Eram foarte pornit că nu plec din țară în august, nici măcar în State. După ce trece vara vin unde vreți voi, dar nu mă luati vara, vara e mea, nu e a voastră.

 Vara a ținut cu el și plecarea a fost în 12 octombrie. Mihai a stat o lună pe vapor și a vizitat unele locuri la care unii oameni doar visează: Miami, Bahamas, Paradise Island și altele deoarece vaporul era în fiecare zi în alt oraș, în altă țară.

 Nu am câștigat prea bine pentru că procentul de la un portret care îmi revenea era mic și aveam regim de armată, trezirea, instrucția, nu aveam voie cu barbă, cu două inele la o mână, trebuia să fiu extrem de aranjat și să știu tot ce era pe vapor, oricând mă întreba cineva, așa că mi-am dat demisia și m-am întors.

 Mihai este îndrăgostit de călătorii, de vară și de mare: Cel mai tare este să prinzi o furtună, să stai la calculator și să vezi ca în filme cum se înclină tablourile.

Cel mai bun an a fost 2008 când, spune el, i-a mers excelent, a fost cel mai bun an pe toate planurile: financiar, amoros, profesional.

în 2008 și-a deschis o firmă de service de telefoane, colabora cu o firmă de înrămări

După o vreme a încetat colaborarea cu cei de la înrămări și a fugit la mare. În 27 iunie 2009 era la mare. Patru ani la rând a mers la mare unde se întâlnea cu prieteni din toată țara.

 De obicei călătorește singur și în fiecare oraș se întâlnește cu prieteni.

Într-un an a plecat din Cluj cu scopul de a ajunge în Târgoviște ca să își facă buletinul, s-a oprit în Sibiu să facă câteva portrete, iar după o oră a început ploaia și a trebuit să plece mai departe.

Era doar el cu rucsacul și cu șevaletul. Următoarea oprire era în București, apoi acasă în Târgoviște.

 Se spune că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” așa că Mihai nu a ajuns atunci acasă să își facă buletinul, ci ghiciți unde a ajuns? La mare, desigur.

 Nu mi-a mai păsat de buletin și la 7 dimineață eram în Vamă. Am stat două luni cu o pauză de o nuntă și de festivalul medieval de la Sighișoara.

 Competitiv și ambițios.

 Mihai Nistor nu vrea să fie perceput ca fiind caricaturist, el nu se declară caricaturist, dar până acum are câteva expoziții de caricaturi și un maraton de caricaturi câștigat în 2011. Ultima expoziție a avut loc în noul bar Palabre, care este decorat cu caricaturi realizate de el. În centrul acestei expoziții este comedia și mari comedianți români și străini din industria filmului au fost desenați de Mihai. Câțiva dintre cei care se regăsesc pe pereții barului de satiră și haz sunt: Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stan și Bran, Mr Bean, Leslie Nielsen, Jim Carrey și mulți alții.

 Mihai este un artist cu acte în regulă, face parte din Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Cluj.

În 2009 el a mers în Timișoara la atelierul lui Ștefan Popa POPA’S care este unul dintre cei mai apreciați caricaturiști pe plan mondial. Popa’s și-a doborât în 1995 propriul record şi a realizat 2.772 de caricaturi color în zece zile şi zece nopţi. Este cetăţean de onoare al Clujului și al altor 26 de oraşe din ţară. Pe plan internaţional a fost medaliat de peste 50 de ori.

Marele caricaturist i-a propus lui Mihai să lucreze la el în Timișoara. A acceptat și în acea perioadă nu a făcut deloc caricaturi, ci s-a apucat de pictură.

Aceasta a fost o etapă importantă din viața lui Mihai, dar lucrurile au evoluat de atunci.

Dacă ați vreodată la un ceai, bere sau suc în ceainăria La Port ați observat că specificul barului sunt porturile. Aflați că Mihai Nistor este cel care i-a dat numele și acolo a făcut expoziție de picturi în ulei cu porturi ale lumii.

Artistul nu s-a limitat doar la artă, ci de-a lungul anilor a prestat și alte servicii și a avut slujbe diversificate cum ar fi: vânzător de bijuterii, a lucrat într-un service de telefoane, și-a deschis propriul service, a fost inspector de asigurări și alte slujbe „mărunte”, iar acum are o firmă de producție publicitară împreună cu un prieten.

După alte slujbe de genul acesta, Mihai și-a dat seama că cei mai mulți bani și satisfacție tot din artă le-a avut.

Acum lucrează la niște lucrări foarte mari ca dimensiune, dar nu vrea să își expună toate planurile mărețe de viitor, lucreză la ele și o aflăm la momentul potrivit.

În viitorul apropiat îl vedem…

La serile de caricaturi și portrete din Cluj, care se țin în diferite baruri. În trei- șase minute poți avea caricatura ta. Sau de 1 mai în Vama Veche.

Dacă ar fi să nu mai desenezi, ce ai face altceva?

Nu aș face altceva, dar aș putea face orice altceva.

Dacă pot să fac în continuare grafică și să fiu artist plastic, tot asta aș face. În Cluj, toți se cred artiști, trebuie să ieși mult în față ca lumea să te vadă.

O întâmplare amuzantă a fost când…

…am sunat-o pe mama. Ea știa că sunt în Miami într-un metrou, În timp ce vorbeam la telefon se aude Atenție se închid ușile. I-am închis repede și am sunat-o din nou după un minut. Am râs amandoi și apoi m-a întrebat unde sunt. Eram în București.

Articolul a fost publicat la pagina 10 a ziarului StudenTimes, pe care îl puteți vedea în varianta PDF : studentimes nr4.

În acest număr am scris 3 articole: unul despre artistul MIhai NIstor la pagina 10, unul despre formația Maya din Cluj-Napoca și altul despre coordonatorii proiectului de practică in care am fost eu- VEHMED.

De asemenea, puteți citi și un material foarte fain despre „joburile” din cămine scris de Teo Căbuț.