Astăzi, după multe probleme organizatorice și birocratice, am făcut prima promoție din viața mea la SodaStream în Cora.
Nu prea am chef să povestesc toate prin câte am trecut și câte ore am stat degeaba până am reușit să ajung în magazin și să mă apuc de treabă.
Nu vreau nici să scriu cum a fost să stau de vorba cu un clovn trist care făcea baloane și care mi-a dat și mie două baloane cu care m-am jucat puțin ca un copil fericit. Mai că mi-aș fi dorit să mă duc cu el și să renunț la orice gânduri ca să mă joc cu copiii și să fac viața să pară mai colorată, mai frumoasă.
Dar de fapt vreau să scriu despre asta.
Chiar vreau să vă spun că nu îmi plac clovnii.
Cu părul lor foarte colorat, cu hainele cel puțin la fel de colorate, cu nasul acela roșu, cu tot felul de accesorii în buzunare, mie tot mi se par triști. Nu îmi place să îi văd cum se chinuie să pară că viața lor e cea mai bună. Nu suport să vorbesc cu ei după ce termină lucrul, să îi aud cum spun că lucrează pentru o firmă din București și trebuie să facă sabii și cățeluși din baloane ca să câștige niște bani.
Până la urmă, omul din ziua de azi face multe lucruri de genul acesta pentru a câștiga câțiva bani pentru pâinea zilnică, pentru o bere sau pentru a-și permite chiria.
Dar asta nu înseamnă că nu există clovni pasionați. Ba da, chiar cred că există așa ceva. Ei există și fac unora viața mai frumoasă poate pentru câteva minute sau chiar ore, atunci când își privesc balonul primit sau când se uită fericiți la copilul care zâmbește cu gura până la urechi pentru că are un cățel portocaliu din balon.
Da, fericirea-i un lucru mărunt… e un zâmbet, un hohot de râs, o simplă emoție care te face să te simți atât de bine!
O zi frumoasă vă doresc, fiindcă eu nu cred că o să am una, pentru că voi fi în spatele unui stand în magazin. Așa ca de duminică. Dar mâncare vreau să am și sper să am câțiva bani în plus, care să mă ajute să îmi întrețin fericirea cu o ciocolată și măcar o seară liniștită cu prietenii mei!
Sunt curioasă. Vă plac clovnii?