Tocmai am realizat că a trecut un an de când am fost la ultimul concert înainte de pandemie: Slipknot în Budapesta. 4 februarie.
Pentru mine este foarte ciudată propoziția asta. A trecut 1 an de la ultimul concert live. 😕 Nu a mai trecut niciodată așa de mult timp.
Înainte de pandemie, mergeam des la concerte și petreceri, erau ruperea de realitate. Concertele sunt o gură de aer, bucurie, ritm, viață.
Înainte să înceapă oficial și la noi pandemia, am mers câteva zile în Budpesta pentru concertul Slipknot, au fost câteva zile ploioase, dar fericite. Cu plimbări printre oameni, bere în baruri, mâncare ungurească bună, rock live.
Câteva fotografii din Budapest
Concertul a fost hipnotizant de-a dreptul, plin de energie, fără nicio problemă din partea publicului sau a trupei.
Fiind concert rock, a fost cam ciudat că am stat jos, pe scaune și nu aveam voie să stăm în picioare, fiind în sală polivalentă, tip amfiteatru. Mă bucur că am mers și am avut experiența. Aici și aici sunt câteva filmări de la concert.
Dar încă nu bănuiam ce ne așteaptă: un an de incertitudine, boală, moarte, anxietate, fără socializare și cu sentimente ciudate.
O să fie mai bine. Garantez.
O să revenim la viața socială, o să ne îmbrățisăm din nou fără griji, o să mergem în concedii, la concerte și festivaluri. Mai aveți puțină răbdare și o să fie bine.
Bonus: O fotografie de când eram mică. Habar nu am vârsta și nici nu bănuiam vreodată că o să am ocazia să îi văd live. Observați contrastul dintre personaje. 😄
Voi cum sunteți cu lipsa muzicii live, a socializării? Muzicieni, cum rezistați?
Rock on! 🤘