Săptămâna s-a terminat frumos aseară în Gambrinus la evenimentul Three bands, one stage organizat de Centrul Cultural german din Cluj-Napoca. Formațiile care au urcat pe scenă au fost Chilli Familli, Arlito(Germania) și Cloudberry(Germania).
Chilli Familli au “condimentat” scena
Prima formație care a pus „ardei iute” pe scenă a fost Chilli Familli.
Din momentul în care cei 6 muzicieni au urcat pe scenă, până s-a terminat recitalul, seara a fost extrem de condimentată.
Membrii formației Chilli Familli au făcut sau fac parte din alte proiecte muzicale: Petra Acker (The Others) – voce; Andrei Puiu (An Acoustic Feel) – chitara; Anamaria Puiu (An Acoustic Feel) – voce; Alex Munteanu (The Others) – saxofon, backing vocals; Sergiu Fanica – cajon + percutie ; Tibi Menyhart – bass.
Recunosc că acesta a fost primul concert de-al lor la care am ajuns și nu îmi pare rău deloc. Formația are ceva aparte care rar găsești la o altă formație: energie, naturalețe, talent, muzicalitate, comunicare cu publicul, iar saxofonul completează perfect farmecul formației.
Melodiile lor au influențe de Jazz, R&B, Soul și Funk. Repertoriul lor conține melodii standarde de jazz de la muzicieni consacrați de genul Ella Fitzgerald, Billie Holiday, Jill Scott, Erykah Badu sau Me’shell Ndegeocello, dar și melodii proprii care raman in aceeasi zonă muzicală.
Melodiile abordate de Chilli Familli reușesc să te miste, să te facă să simți ceva, să te facă să îți dai seama că există genuri muzicale valoroase, pe care, în nebunia de zi cu zi, uiți să le asculți, lăsându-te pradă muzicii Dubstep, drum&bass și celei comerciale.
Această mare familie muzicală ne-a făcut să dansăm, să aplaudăm puternic după fiecare melodie, dar și să cerem mai mult si mai mult, dar nu s-a putut „mai mai mult” decât „mai mult.”
Astfel, în această dorință a publicului de a cânta mai multe piese, Chilli Familli au părăsit scena triumfători, cu zâmbete care spuneau Scuze, și noi am vrea să mai cântăm, dar nu se mai poate. Data viitoare, a spus Petra,cu un zâmbet care transmitea exact ce am scris mai sus.
Arlito si chitara lui
Imediat a urcat pe scenă Arlito. Din păcate, publicul nu a observat când a intrat pe scenă Arlito. Oamenii își continuau discuțiile, deoarece chitara lui nu se auzea prea tare.
Dar, după ce Arlito ne-a salutat și aproape că ne-a atenționat simpatic că a început să cânte, sunetul s-a mai reglat.
Inceputul recitalului a fost unplugged, urmând ca Arlito să cânte si la o chitară electrică.
Recitalul lui Arlito, din punctul meu de vedere, și nu numai al meu, deoarece am vorbit cu multe persoane, nu a fost unul tocmai pe gustul celor prezenți, deoarece muzica lui este simplă,ca sa spun așa, iar vocea lui semăna într-o anumită măsură, cu a lui James Blunt. Pe cei mai mulți nu i-a prins simplitatea muzicii lui. Arlito s-a acompaniat singur cu o chitară, clasică la început, apoi una electrică.
Apoi într-o stare de monotonie, a apărut pe scenă bassistul formației Cloudberry și a „meșterit” ceva la un fel de sintetizator care a produs sunete de tobe, dar și unele ritmuri electronice care au părut a fi pe placul publicului. Bassistul Sebastian Lübeck a cântat o piesă alături de Arlito pe scenă.
La finalul recitalului, Arlito a întrebat „Do you want two more songs?” iar publicul a răspuns afirmativ, ceea ce înseamnă că Arlito a mai reușit să îi prindă pe câțiva, „din zbor”.
Un nor de energie: Cloudberry
Ultima trupă dintre cele trei, Cloudberry are exact trei membri: Marco Pleil (voce şi chitară), Sebastian Lübeck (bass) şi Thomas Wolf (tobe).
Stilul abordat este cel altenativ. Cei trei băieți au fost în turneu împreună cu Arlito în Ungaria, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina.
I-aș caracteriza ca fiind energici și pe alocuri amuzanți. Bassistul era cel care deborda de energie: era desculț, sărea și părea hiperactiv. Chiar a sărit jos de pe scenă și a stat în mijlocul publicului.
Intre timp, publicul s-a mai răsfirat, dar a mai rămas destulă lume pentru ca toată lumea să se simtă bine, alături de nemții de la Cloudldberry, care au întreținut o atmosferă care reflecta tinerețe, melodiile fiind energice.
Așadar, cu puțin chilli(dar prea puțin), cu Arlito, și în final cu cei trei băieți energici din Germania, am avut parte de o seară interesantă în Gambrinus.
Mulțumim pentru intrarea liberă și mulțumim Centrului Cultural German pentru formațiile aduse.
Rock on! /m
Articol publicat pe FlipFlop