Aseară cred că am fost hipnotizați.Sau a fost luna plină de vină?
Nu cred. Raspunsul e la mine și la cei care au fost prezenți în Gambrinus Pub.
Ieri, într-o superbă seară cu lună plină, în clubul Gambrinus Live Stage au cântat Our Ceasing Voice(Austria) și Kokomo(Germania). Concertul de la Cluj-Napoca face parte din turneul european .Ei au cântat și vor mai cânta în Germania, Austria, Ungaria, România(Cluj-Napoca), Cehia, Belgia, Olanda și Polonia.
De undeva din Alpii Austriei, în anul 2006 au fost puse bazele formației Our Ceasing Voice, de către Sebastian Obermeir, chitară, Christoph Graus, bass/chitară acustică, Reinhard Obermeir,
chitară/voce, Markus Rappold, tobe/sintetizator.
Înainte cu o oră de miezul nopții, au început recitalul Our Ceasing Voice, formație care se încadrează în subgenul post-rock .
Sunetul ambiental, hipnotic, sunetele inedite, soundul post-rock, au fost de ajuns pentru ca publicul să îi placă pe cei patru austrieci.
Bassistul Christoph Graus a fost stat în centrul scenei, fiind, parcă, în centrul atenției.Dar într-adevăr, el a fost foarte activ, a și interacționat cu publicul, alături de chitaristul Reinhard Obermeir.
Un lucru interesant la această formație este că aproape toți membrii au două sau mai multe îndeletniciri bassistul cântă și la chitară și cu vocea; chitaristul Reinhard Obermeir cântă și cu vocea, iar toboșarul Markus Rappold se pricepe și la sintetizator, cântând la un moment dat la ambele.
Muzica lor inspiră pasiune, durere, fragilitate, frumusețe, toate acestea într-un tot unitar interesant, menit să îți provoace reacții, să te facă să simți ceea ce se întâmplă, sau mai degrabă să te hipnotizeze și să simți doar muzica, uitând de restul lucrurilor mărunte din jurul tău.
Publicul nu a fost imun la muzica celor de la Our Ceasing Voice, manifestându-se prin mișcări line, mișcând ușor din cap și trup la început, dar nu s-au oprit până la headbanging și au sărit pe ritmul muzicii, care nu te putea lăsa indiferent.
In ciuda faptului ca era o seară de luni, iar vorba românească spune că “lunea nici iarba nu crește”, publicul a fost numeros, sala de concerte fiind plină.
Publicul s-a bucurat de un concert bun, care a suferit doar o mică problemă tehnică: membrii trupei au nevoiți să reia ultima melodie.
Aceștia au mulțumit publicului, dar și celor de la Kokomo, spunând “It was really fun touring with you, guys.”
La foarte puțin timp după ce orologiul a bătut ora 12, pe scenă și-au făcut apariția headlinerii Kokomo.
Kokomo este o formație instrumentală de post-rock.
Trupa originară din Germania, a fost formată în anul 2008 și are următoarea componență: Oliver Ludley, Rene Schwenk, Tobias Stieler and Benamin Helig.
Hipnoza și starea ciudată de bine ne-a fost conferită de muzicienii de la Kokomo( desigur cu introducerea frumoasă a celor de la Our Ceasing Voice).
Melodiile lor încep foarte lin, melodios, cu note de chitară, clare, dar când acest sound ambiental începe să te prindă, să te introducă într-o stare aparte, apare tranziția spre ceva mai dur și apare distorsul chitarelor, bassul și toba.
Toate aceste elemente au făcut ca publicul să se simtă foarte bine, cum ar spune unii: să fie “în delir”.
Publicul era foarte captat de această imbinare de note, acorduri și sunete fascinante, care păreau să te ducă într-un loc ideal, ca apoi să te trezească și să te instige la headbanging.
Oamenii prezenți la concert s-au manifestat asa cum știu ei mai bine: headbanging, au urlat, au aplaudat, iar doi fani au făcut crowd surfing, dar din păcate, ultimul care a încercat nu a fost susținut de brațele persoanelor din față, ajungând pe jos.
Nu știu de ce la Kokomo nu au mai fost microfoane de voce, aceștia au comunicat cu publicul strigând.
Bisul a fost onorat, dar publicul mai dorea o porție. Poate la un alt concert de-al lor.
Am câteva cuvinte pentru a caracteriza muzica lor: întunecată și dinamică, fragilă dar și puternică, adică pasiune în fiecare sunet.
Am un sfat pentru cei care ezită să mearga la un concert de-al lor.
Ei bine, lăsați YouTube-ul, MySpace-ul și orice altă metodă pe care o folosiți pentru a asculta muzica lor și mergeți la concerte! E cu totul altceva să îi asculți live.
Așadar, post-rockul a prins foarte bine într-o seară cu lună plină și pseudo-hipnoza s-a terminat cu bine.
Rock on /m
Articol publicat pe www.flipflop.ro
Poze vedeti aici: Poze Kokomo si Our Ceasing Voice
