Artmania, rockotecă în aer liber (1)

Iar s-a întâmplat minunea în Sibiu: a fost din nou pentrru câteva zile capitala rockului.

Săptămâna trecută a fost festivalul „Cântecele munților”, cu muzică populară și weekendul acesta Sibiul s-a transformat într-o rockotecă în aer liber.

Pe unii a exasperat (probabil pe vecinii vârstnici și pe cei care nu suportă muzica rock) iar pe alții a încântat.

Veți spune că nu au fost aduse formații foarte cunoscute. Cam așa este, dar au fost aduse formații bune, care au făcut atmosferă și spectacol și au adus fani ai genului. Eu am văzut doar fețe fericite, care se simțeau bine, unii săreau, dansau, savurau o bere, iar alții au preferat să stea mai departe, să privească și să nu fie înghesuiți.

Din cauză că am venit din Cluj, după serviciu, am ratat câteva formații vineri și am ajuns când cânta EPICA, una dintre formațiile pe care chiar îmi doream să le aud live. I-am auzit și mi-au plăcut, dar i-am auzit prea puțin, nu am prins tot concertul.

Dar măcar sunt mulțumită că am ajuns chiar când cântau una din melodiile mele preferate de la ei.

Următoare formație care a urcat pe scenă a fost DIE TOTEN HOSEN. M-am bucurat mult când am văzut prima știre (am și scris) cum că vor cânta la SIbiu. Chiar sunt melodii de la ei care le ascultam destul de des și deși sunt în germană, în liceu am învățat vreo 3 și de atunci nu le-am uitat.

Oamenii ăștia au făcut un show …foioioi. Eu stăteam mai în față, ca de obicei, și a fost foarte fain să vezi cum atâtea persoane știau versurile. Am și câteva filmări, dar când îmi era lumea mai dragă. se oprea camera din filmat. Probabil cerea să fie pusă în geantă și să țopăi. Cam asta am făcut.

S-a iscat un pogo de toată frumusețea: cu căzături, julituri, dar cu voie bună și a fost prima oară când am văzut calfele călătoare sărind, dansând și evident că știau toate melodiile, doar erau de la ei de acasă 🙂

Aș mai merge oricând la un concert Die Toten Hosen.

M-am mirat că au cântat câteva coveruri, din care îmi amintesc doar Should I stay or should I go și Blur- Song 2 (Woo Hoo).

Repet: aș mai merge oricând la un concert Die Toten Hosen pentru că oamenii ăștia au atâta energie și o comunicare cu publicul bună, de nu vrei să îi mai lași să plece.

Îmi plăcea că solistul vorbea în germană, în engleză, câteva cuvinte în spaniolă, dar mai încerca și în română.

A fost foarte fain momentul în care a întrebat publicul dacă știe cineva limba germană și mulți oameni au ridicat mână. Așa că el a coborât de pe scenă și a vorbit cu un băiat din fața la microfon și el a tradus în română.

Comunicarea cu publicul face tot deliciul unui concert.

PS: Mai multe fotografii de-ale mele de la festival: link.

Dimineața  la 7 mă trezesc, așa că mâine mai urmează concluzii, fotografii, lucruri bune și mai puțin bune legate de festival 🙂

Am nevoie de câteva răspunsuri. Ți-a plăcut la festival? 🙂