Studiez jurnalismul în Cluj-Napoca la UBB și acum sunt în anul II. „De-a lungul” cursurilor, seminariilor, atelierelor am dat de multe informații, unele extrem de utile, altele mai puțin și unele deloc utile.
Prin incursiunea mea prin aceste informațiii, am dat de unele…cum să le zic…exact așa cum este perceput jurnalismul în zilele noastre, adică la extrema cealaltă de la cum ar trebui să fie: de calitate, obiectiv, cu fapte prezentate succint, fără implicații personale etc (asta desigur, dacă nu e vorba de reportaj sau editorial).
Așa că vreau să împărtășesc cu voi câteva concepte învățate la facultate sau întâlnite în cursuri: (o să mai actualizez lista când mai găsesc lucruri „interesante”)
„Legea mortului pe kilometru”
„Sindromul piciorului rupt”
Dacă subiectul:
nu atrage
nu creează premise scandaloase (scandal „sănătos”)
nu stârnește dorinţa de-a schimba lucrurile
>>> atunci subiectul trebuie cedat altcuiva.
Câte persoane sunt afectate? =„dimensiunea fiarei”
Câtă suferinţă rezultă din această situaţie? (Calitatea contează tot atât cât cantitatea.
Dacă cineva moare sau dacă viaţa sa este ruinată, subiectul este de luat în seamă…
„Relația cu sursa – asemenea iubirilor trecătoare”
Cum vi se par conceptele astea? Și cică nu suntem învățați să avem o plăcere pentru senzațional, pentru scandal, pentru cadavre…
După cum zicea aseară un prieten (Miță) asta e „facultate de cadavre”?
lasa teo ca daca ajungi la mc poate vin sa imi faci si mie un hamburger si trebuie sa puna cineva si produse in rafturi….
true.Totusi sunt curios sa vad cati dintre voi chiar ajung sa lucreze in domeniu.
O sa vedem. O sa fac un studiu dupa ce termin si o sa vad in 2 ani de zile cati oameni vor lucra in domeniu si daca nu ajung si eu la MC Donalds sau Kaufland.