Eu, o studentă printre miile de studenți la jurnalism, nu sunt de acord cu ce se petrece astăzi în mass-media din România și refuz să alimentez jurnalismul de genul acesta, josnic!
Astăzi toată lumea a vorbit despre apariția în presă a filmărilor cu fostul prim-ministru Emil Boc gol în vestiarul unei săli de sport.
În caz că nu știați, până aici s-a ajuns, încât să scrie pe burtiera emisiunii mesajul de mai jos:
Păi oameni buni, ăsta este un scandal?
Este un scandal că un politician român merge la sală, că are fund și că se dezbracă ca să meargă la duș?
Este atât de exclusiv faptul că s-a dezbrăcat și că este om?
Este o știre importantă pentru populația României faptul că cineva se amuza și l-a filmat pe Emil Boc?
Poate era o știre bună dacă aflam că are coadă.
Asta se putea întâmpla oricăui adolescent pentru amuzament și nu este ceva despre care să se discute jumătate de oră, sau mai mult la televiziune.
Parcă principalul rol al televiziunii era să informeze, să te distreze, să aibă un rol cultural, dar eu chiar nu văd ceva amuzant în toate aceastea sau ceva cultural.
Și mai ales faptul că au sunat pe diverși oameni politici și oameni cunoscuți să comenteze minunata filmare, care a și primit copyright-ul emisiunii Un show păcătos. Înțeleg că Boc trebuia să aibă mare grijă la intimatatea lui, dar nu s-ar fi gândit el că un fund de om politic ar stârni așa un mare interes.
Mi-am propus să nu înjur pe acest blog, dar mărturisesc că acum mă abțin cu greu în timp ce scriu și ascult ce tot vorbesc acei oameni la superba emisiune „ de după ora 12”.
Dan Capatos i-a sunat pe următorii oameni și aceștia au intrat în direct, la telefon ca să comenteze: Crin Antonescu, Vadim Tudor, Gabi Firea, Florin Călinescu, Victor Ciutacu.
Trecând peste astea, printre jurnaliști se tot vorbește despre libertatea presei, despre cât de importantă este aceasta.
Uneori se mai aduce aminte și de un anume cod deontologic al jurnalistului, care se pare că există și este respectat într-o măsură foarte mică.
Pe site-ul Clubului Român de Presă scrie că ziaristul profesionist este:
„persoana care are drept ocupație principală și retribuită presa, posesoare a unei cărti de presă recunoscută de una din organizațiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presa, secretar de redactie, sef de sectie sau departament, redactor sef sau adjunct, director de publicatie, radio sau televiziune, cu o vechime minima in presă de un an (perioada ce reprezinta stagiul in această activitate). In virtutea libertății de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, atât Puterea, cât și Opoziția, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile țării si la principiile morale.”
Dar unde mai avem aceste personaje? Unde sunt principiile morale?
Înțeleg că Antena 1 a primit această filmare și că ei și-au zis: „ Da frate, rating maxim maine.”
Da fraților, dar v-ați gândit că există oameni care nu vă vor mai asculta? Că încă mai există oameni cu principii și valori pe care le respectă și care vor refuza aceste prostii majore?
Păcat că aceștia sunt prea puțini în comparație cu restul care se bucură când vizionează astfel de emisiuni.
Se spune și este adevărat…că jurnalismul din România nu merită atenție. Este chiar păcat, unii oameni fac materiale bune, se documentează, umblă din stânga în dreapta ca să facă ceva bun și vin acești oameni din televizine care cu câteva „exclusivități” „breaking news” „șoc” „incredibil” și alte cuvinte de genul acesta, strică tot și mai și acaparează atenția mulțimii.
Pentru că unora le place jazz-ul, altora scandalurile de prost gust…
Pingback: Jurnalism sau ...nu?