Despre protestul de la Cluj și tăcere.

Ieri am fost la protestul din Piața Unirii. Clujeni de toate vârstele s-au adunat ca reacție la demisia lui Raed Arafat.

Așa că am văzut clujeni și studenți, artiști și tot felul de oameni care au participat cu speranța că se va schimba ceva.

De data asta nu am mai asistat la un protest cu tobe, lozinci, scandări sau alte metode folosite la alte proteste la care am mai fost, unde  mergi după ei în marș, există un lider sau mai mulți care conduc toate operațiunile și răspund la întrebări și îi motivează pe cei prezenți.

Mi s-au părut puțini oameni la protest și acum văd fotografii cu cât de mulți oameni au ieșit în strada în Târgu-Mureș. În Cluj ce s-a întâmplat de au fost așa de puțini oameni?

Nu s-a știut de acțiune? Oamenilor le este frică? Era prea frig? Vezi aici câți oameni au fost la protest în Târgu-Mureș.( oraşul unde Raed Arafat a înfiinţat  SMURD-ul, în 1990).

Ieri am fost la două proteste care au mers pe principiul tăcerii: pancarte și fără a se urla textele scrise pe acestea.

• Noi pentru- SMURD- pentru noi.
•  Sănatatea nu trebuie să devină un lux.
• Nu ne condamnați la moarte.
•  Nu privatizați sănătatea.
•  Ne-ați ciuruit.

Mesaje pentru Raed Arafat:

• Noi avem incredere in Raed Arafat.
•  Respect Raed Arafat.

Mi s-a părut interesant mesajul următor la adresa Guvernului:

• “Guvernanților, incercați cu cianură.” 

Fiind acolo, voiam să aflu părerea mai multor oameni în legătură cu subiectul. Evident că din moment ce ei erau acolo, nu erau de acord cu desființarea SMURD-ului, dar nu înțeleg de ce le este atât de frică oamenilor să își spună părerea în fața unei camere de filmat.

Dar până la urmă mi-au răspuns câțiva oameni, dar unii fără să îi filmez și nu am apucat să scriu, oricum am murit de frig. Filmările nu le pun fiindcă nu au calitate prea bună, dar am extras textul.

M-am mai convins încă o dată că situația este disperată și nu mai este de fapt nici o speranță în țară. Eu am plecat din țară de 5 ani de zile. Protestul acesta este de formă. Problema cu SMURD-ul este doar o manifestare a unui sistem corupt, ceea ce se pune în pericol este existența fizică a poporului român…

„În domeniul medical s-au făcut atâtea schimbări în ultimul an încât oamenii sunt derutați, nu mai știu ce să înțeleagă.”

Un clujean vârstnic care era prezent la protest mi-a spus că:

Trebuie să fim de acord că părerile sunt împărțite, dar dacă un lucru este bun pornit și este bine organizat si pus la punct, nu trebuie dereglat și stricat, dimpotrivă, el trebuie menținut și păstrat.

La noi în țară, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna așa.

În domeniul medical s-au făcut atâtea schimbări în ultimul an încât oamenii sunt derutați, nu mai știu ce să înțeleagă. Nu se poate înțelege de ce se știe de ce, cum vine un ministru, cum vine un component al cabinetului ministerial în sănătate, vine cu idei, cu transformări, cu modificări, cu tot felul de invenții, care de fapt mulți nici măcar nu au nimic cu săntatea, dar s-au trezit miniștri pe baze politice, nu pe motive.

Iar nu întotdeauna cei care au studiat în domeniu, cunosc și sunt buni manageri. Nu totdeauna. Unii sunt foarte buni medici, foarte buni în domeniul lor să îți facă meseria, dar nu sunt manageri totdeauna

O acțiune asemănătoare a avut loc joi la Târgu-Mureș, o să aibă loc vineri în Sibiu și sâmbătă în București, dar probabil în curând și în alte orașe.

Oameni buni, trăim într-o societate democratică, nu mai este interzis să îți spui adevărata opinie în legătură cu vreun subiect.

Așa că dacă sunteți la un protest și credeți în ceea ce scrie pe acele pancarte, susțineți! Și nu spun asta în sensul că trebuie să fie un protest zgomotos, ci să credeți în ceea ce susțineți.

Nu vă mai ascundeți în spatele lor, doar nu v-ați dus acolo doar ca să vi se facă poze și să vă dați tag pe Facebook.

Răspundeți la întrebările jurnaliștilor, nu vă sfiiți, doar nu vreți să apăreți pe cameră pentru că vă este rușine să nu cumva să vă vadă Băsescu și să zică: Y u no shut up?

Totuși, părerea voastră care este în legătură cu subiectul acesta?

PS: Am scris un articol pe Foaia Transilvană, impreuna cu Ruxandra Mitrofan.