Realizat de: Teodora Neagu, 23 noiembrie 2010
Poza + filmare: Alexandru Dorofte
Nicu Covaci este numele celui care a fondat în anul 1962 cea mai celebră trupă din România, PHOENIX.
Trupa a trecut prin multe momente grele, de la fuga din țară în perioada comunistă, până la certuri si destrămări.
În ciuda acestor lucruri, trupa a renăscut precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă și încă cântă și încântă publicul.
Bună seara. A fost un concert foarte reușit.
Cum este să reveniți la Cluj? Cum a fost atmosfera de aseară din clubul My Way?
Nicu Covaci: Dacă în primul rând la My Way, a fost o atmosferă formidabilă. Nu mă așteptam, clubul este foarte mic și nu obișnuim să cântăm în cluburi din astea, deoarece nu e comfort, nu poți să te simți bine. Și totuși ne-am simțit neașteptat de bine.
Lumea a fost foarte caldă, o primire călduroasă, ne-am putut face de cap: am cântat ce am vrut și ce n-am vrut, ce a vrut publicul și ne-am simțit cu toții foarte bine.
La sală aici, văd o sală pe jumătate goală, sau plină, și stau să mă întreb unde este publicul?
Deci, dacă Clujul nu ne vrea, nu venim.
Noi facem eforturi foarte mari ca să cântăm în România și dacă nu există cerință, atunci o lăsăm baltă, uite, mergem la Piatra Neamț, la Iași, la București, oriunde mergem sălile sunt pline, iar aici nu a fost.
S-a greșit undeva la organizare, dar noi nu avem nicio vină.
Probabil că nu s-a făcut o publicitate prea bună în acest sens
Nicu Covaci: Da draga mea, în tot Clujul înțeleg că există doar cincizeci de puncte unde poți să pui afișe, dar în alte orașe punem câte 10.000 de afișe.
Cum să pui 50 de afișe? Ce-i aia? Cine s-a gândit la asta? Domnii de la Cultură să se spele pe cap puțin, să-și clătească creierii. S-a facut de o lună jumătate înțeleg, promoția cu radio, televiziuni, afișe și totuși lumea nu știa.
Am întrebat lumea pe stradă și lumea nu știa. Undeva este o greșeală și de data asta nu este a mea. Eu obișnuiesc să-mi asum răspunderea pentru multe chestii. De data asta dau din umeri. Nu stiu ce se întamplă.
Cu toate acestea, a fost un concert reușit.
Trupa Phoenix este cea mai longevivă trupă din România și printre cele mai logevive din lume, alături de trupa The Rolling Stones.
Nicu Covaci: Da, Rolling Stones si Omega. Noi suntem trupe de aproape 50 de ani.
Chiar era vorba și se plănuiește să ne punem împreună cu Omega, să facem un concert eventual la București și unul la Budapesta, că Rolling Stones nu au nevoie de noi.
Ideea că o formație a rezistat 50 de ani pe scenă…(oftează)
Cât de greu este să te menții ca trupă, să mai ai credibilitate în fața publicului?
Nicu Covaci: Este exact ceea ce spuneam mai înainte. Nu mai suntem nici tineri, nici frumoși.
Dacă lumea vine la noi, vine pentru că suntem credibili. Ei se identifică cu ceea ce spunem, cu mesajul nostru, de aia vin. Două ore se simt și ei haiduci, se simt tari, se duc acasă și pe urmă uită.
Dar cel puțin, două ore se simt la noi altceva decât sunt.
E păcat, pentru că aș fi vrut să le sădesc acest curaj de a rămâne drepți in permanență.
Vă gândiți vreodată că mulți tineri au crescut cu muzica voastră?
Îmi amintesc că am fost la prima oară la un concert Phoenix în jurul vârstei de 12, 13 ani. M-am simțit extraordinar.
Nicu Covaci: Draga mea, tineretul nu a crescut cu muzica mea. De peste 30 de ani am plecat.
Ceea ce este ieșit din comun este că la noi la concerte sunt de la 7 la 70 de ani, vezi toate generațiile. Și culmea, vezi că toți cântă silabă cu silabă piesele noastre.
Asta este o mare reușită pentru mine, pentru mulțumirea mea sufletească. Înseamnă că nu a fost degeaba. Pentru că eforturile și sacrificiile făcute de noi nu le știe nimeni, prea puțini și nici nu trebuie știute. Important este că nu a fost degeaba.
Volumul al doilea al monografiei „Phoenix, însă eu…” va mai apărea pe piață?
Nicu Covaci: Categoric. Primele capitole ți le trimit si ție dacă dorești să le citești si volumul I se repune acum în decembrie pe piață, iar volumul II este de o dinamică și de un dramatism cum nu visezi.
Primul volum e jucărie față de al doilea.
În plus, suntem prima și ultima formație care si-a riscat viața să ajungă în libertate.
În legătura cu casa de discuri PHOENIX RECORDS, va ocupați de vreun proiect sau doar de Phenomenon ? (click pentru detalii)
Nicu Covaci: Casa de discuri am închis-o pentru că nu am avut un sprijin de niciunde, nu are rost să mă înham cu administratori, cu contabili și cu tot felul de minuni…doar mă obosesc, prefer să stau, să compun, să-mi văd de treabă.
Dar în măsura în care o să am timp și posibilități, voi produce pe unul, pe altul, cum e formația Phenomenon.
În Spania am deschis un studio foarte amplu, foarte mare și vreau să produc acolo. Eu în țară când vin, mă consum îngrozitor, iar în Spania îmi încarc bateriile si vin aici ca să le descarc.
De scufundări mai aveți timp?
Nicu Covaci: Tot mai puțin în ultima vreme, recunosc. Anul ăsta am avut totuși niște musafiri care m-au silit să ma duc cu ei și m-am dus să le arăt ce înseamna o coasta.
Este o coastă superbă: apă curată ca lacrima, dacă la 30 de metri ai un degetar, îl vezi de sus. Și pești, și peșteri, cele mai mari din Mediterană. Pe la 20 de metri, vreo 42 de km s-au descoperit până acum. Sunt canale, tunele, insule, crăpături în munte, vine câte o rază de soare arzand.
În România sunt foarte multe talente, multe trupe bune, care cântă rock.
Ce îi sfătuiți pe aceștia pentru a putea supraviețui in această lume grea?
Nicu Covaci: Să iși găsească drumul singuri, să exprime ceea ce cred ei și ceea ce sunt convinși ei, nu ceea ce li se spune că este comercial.
Sigur că există oameni slabi care vor repede, repede să facă un ban, să vândă și să-și câștige existența. Și casele de discuri de obliga să faci tot felul de rahaturi ca ei să încaseze bani.
Dacă mergi așa devreme la o casă de discuri si nu ai personalitate, te înghenunchează, în scurt timp ești exploatat și te dă afară, iți dă un picior în fund și îi ia pe următorii.
Tre’ să fi cu șira spinării, să spui: Nu nene, ăsta sunt, asta fac, în asta cred, nu mă interesează restul.
Și sigur că le trebuie o anumită calitate.
Să lucreze, să lucreze, să lucreze! Totul are un preț, poți obține totul pe lumea asta dacă plătești prețul.
Așa este. În final câteva cuvinte pentru studenți?
Nicu Covaci: Într-o lume în care se vrea cât mai mulți proști, pentru că intelectualii ar putea să pună întrebări, eu îi provoc și aș vrea să văd ca au curajul să pună acele întrebări.
Dar pentru aceasta trebuie să știe despre ce e vorba și pentru asta trebuie să învețe, să adune informații.
Cei fără informație ajung mână de lucru ieftină pentru alții, cum a ajuns toată țara noastră.
Să învețe să iși găsească șira spinării, să invețe sa spună NU când o chestie nu le place. Noi spunem da la orișicine.
Vă mulțumesc foarte mult!
Nicu Covaci: Cu plăcere!
