Îmi place vara.
Este cald, frumos, porţi sandale în loc de cizme, la fusta nu mai trebuie adaugi ştrampenii care te strâng şi te mănâncă la piele.
Dar cu autobusul e cel mai enervant. Azi era foarte multă lume şi am mers de 3 ori cu el.
Un tip s-a lipit de şoldul meu, deşi mai era loc lângă noi. I-am spus pardon, s-a dat mai încolo şi simţeam o tensiune în aer. Poate i s-a făcut frică de mine.
Nu îmi place vara cu călduri insuportabile şi mai mereu eu ma trezesc că atunci sunt în oraş. Şi ceea ce este cel mai ciudat este că autobusele sunt pline.
Încă nu am prins un om în vârstă căruia să i se facă rău, dar atunci când mă voi nimeri pe acolo mă voi enerva.
Ei ar trebui să înţeleagă să iasă din casă când se răcoreşte afară.
Toată lumea este indignatăde faptul că atunci când merge cu busul, este plin de bătrânei.
Dar gândiţi-vă mai bine. Voi ce o să faceţi atunci?
Eu sunt sigură că dacă mai prind pensia, voi merge mereu cu autobusul. O să fie ca o călătorie de fiecare zi.
- Mergi în staţie.
- Aştepti autobusul ca pe un fel de tren.
- Te întâlneşti cu prieteni, mai vorbiţi despre un fost coleg de şcoală/muncă care a trecut în nefiinţă, te opreşti în parc, mai plăteşti o taxă.
- Te uiţi după bătrâneii chipeşi care joacă şah sau table în parc.
După această călătorie distractivă, te întorci acasă, citeşti ceva…de fapt te uiti la OTV, la ştiri, te mai minunezi de picioarele şi alte părţi ale corpului expuse la televizor, mai un scandal, mai o emisiune…tot cu scandal, desigur şi apoi dormi.
A doua zi….o iei de la capăt. Ce viaţă!
Sau faci bani mulţi/îţi găseşti pe tipul ala cu mulţi bani care să te răsfeţe şi la bătrâneţe călătoreşti în toată lumea. Adică uiţi de autobus!
Nu ar fi super?
Şi totuşi mai sunt unii care nu se încadrează aici. Bravo!
