S-a terminat şi Concursul Internaţional de Dans Clasic şi Contemporan.
Aseară a fost gala şi sala a fost mai plină decât în prima seară.
Nu vă place baletul?
Câte dintre voi nu v-aţi dorit să fiţi o mică balerină drăguţă, uşoară ca un pai, talentată şi să urcaţi pe toate scenele ?
Nu ai simţit vreodată că locul tău este pe scenă, alături de marile talente ale lumii? Nu ai vrut să fii tu în locul celor care sunt aplaudate de o sală întreagă şi ca toate florile să le primeşti tu?
Ei bine, eu am simţit asta de multe ori. La un moment dat mi-am propus să ajung şi eu pe scena de la Casa de Cultură a Sindicatelor din SIbiu.
Şi da. Am ajuns. Probabil acum te gândeşti că eram copil şi am sărit şi eu puţin pe scenă, să stau 2 minute. Nu a fost aşa.
Am făcut dansuri sportive şi cu ocazia spectacolului de Crăciun organizat în fiecare an de Mirajul Dansului (clubul la care am fost) am urcat pe scenă pentru câteva dansuri. A fost o senzaţie atât de frumoasă încât aş fi rămas pe scenă.
Mi-am amintit de acele momente frumoase atunci care îi priveam pe cei care dansau.
Ce artă frumoasă! Ce multă muncă depun acei oameni ca să ajungă pe scenă, apoi la concursuri.
După atâta muncă depusă, fiecare set de aplauze are o importanţă deosebită.
Felicitări câştigătorilor de aseară, români de-ai noştri. Frumoşi şi talentaţi.