În martie am fost cu Tony în Veneția, pentru prima dată. Ne-am plimbat foarte mult, am mâncat mâncare bună și ne-a rămas la suflet atmosfera de acolo.
A fost o vacanță specială, despre care am scris aici, cu recomandări de vizitat și ponturi.
Articolul s-a încheiat așa:
„PS: Ponte Lion – un pod extrem de special. Cândva poate voi scrie povestea pe blog, ca să îmi rămână mie.”
A sosit momentul poveștii, așa pe scurt.
O zi de luni altfel. 28.03.2022
Într-o seară de luni, în jur de ora 23, mergeam înspre cazare. O cazare răcoroasă, dar situată fix pe unul dintre canalele Veneției.
Pe un pod spontan din zecile de poduri pe care am umblat, Tony a observat împrejurimile, nu era nimeni în jur. În departare, era un chelner care curăța o masă.
S-a asigurat că suntem doar noi în zonă, a scos cutiuța secretă din buzunar și m-a întrebat dacă vreau să fiu soția lui.
A fost un moment foarte emoționant, iar eu am zis DA!
Inelul
Inelul îmi era mare și eu eram atentă să nu cadă în apă. 😛
Nu mă așteptam să fie cererea în această vacanță. Tony a fost foarte atent timp de câteva luni să nu descopăr inelul în casă și să găsească cel mai bun moment. Și-a dorit să fie o amintire de neuitat pentru amândoi și a reușit. 😀
Inelul este perfect pentru mine, finuț, zici că m-a pus pe mine să îl aleg, așa de bine l-a ales.
Am găsit la fix un restaurant deschis pentru încă aproximativ o oră cât să mai sărbătorim cu o sticlă de vin. 🍷
Nu am făcut prea multe poze în acele momente, dar le păstrez pentru noi pe restul. Ne-am întors la pod după ce au închis restaurantul pentru a rememora momentul. 😛
Calle Lion, sper să te revizităm!
Acum suntem oficial o familie, în acte, după fix 5 luni de la logodnă. Noi oricum ne consideram familie de 8 ani încoace. ❤️
Dar acesta e subiect pentru alt articol, nu? 😀